Introducerea este prima parte pe care o citesc coordonatorul și membrii comisiei. În câteva pagini, ei își fac o idee despre toată lucrarea: dacă știi ce cauți, de ce și cum.
Paradoxal, introducerea se scrie bine la final. Abia când ai terminat lucrarea știi exact ce ai făcut. Poți începe cu o variantă scurtă, de lucru, și o rescrii după ce ai concluziile.
Ce trebuie să conțină
O introducere completă răspunde, în ordine, la câteva întrebări:
- Despre ce este lucrarea? Prezinți tema și contextul ei.
- De ce este importantă? Arăți actualitatea și relevanța temei.
- De ce ai ales-o? Motivația ta, pe scurt.
- Ce îți propui? Scopul și obiectivele lucrării.
- Cum ai lucrat? Metodele folosite, pe scurt.
- Cum este organizată lucrarea? O frază sau două despre fiecare capitol.
Orientativ, introducerea are 2–4 pagini. Unele ghiduri cer explicit anumite subtitluri (de exemplu „Actualitatea temei”, „Obiectivele cercetării”). Dacă ghidul tău le cere, folosește-le exact așa.
1. Tema și contextul
Începe cu contextul general și restrânge treptat spre tema ta. Două-trei paragrafe sunt suficiente.
Evită începuturile goale, de tipul „Din cele mai vechi timpuri, omul a...” sau „În societatea contemporană, tot mai mult...”. Comisia le citește în aproape fiecare lucrare. Începe direct cu o idee concretă, o schimbare recentă sau o problemă reală.
2. Actualitatea și importanța temei
Explică de ce merită studiată tema acum: o lege nouă, o tendință din piață, date recente, o problemă nerezolvată în literatura de specialitate. Susține ideile cu una-două surse citate, nu doar cu afirmații.
3. Motivația alegerii
Un paragraf scurt, sincer: legătura ta cu tema, un curs care te-a interesat, experiența de la un stagiu. Nu e nevoie de mai mult.
4. Scopul și obiectivele
Este partea cea mai importantă a introducerii, pentru că la ea te vei întoarce în concluzii.
- Scopul este o singură frază despre ce vrei să afli sau să realizezi.
- Obiectivele sunt 3–5 pași concreți prin care ajungi la scop.
Exemplu, pentru o lucrare despre motivația angajaților:
Scopul lucrării este identificarea factorilor care influențează motivația angajaților dintr-o firmă de retail.
Obiective: analiza principalelor teorii ale motivației în muncă; identificarea factorilor de motivare percepuți de angajați; compararea rezultatelor în funcție de vechimea în firmă; formularea unor recomandări pentru management.
Folosește verbe clare: a analiza, a identifica, a compara, a evalua, a propune. Evită verbe vagi ca a aborda sau a pune în lumină.
Dacă lucrarea are o cercetare, aici menționezi și ipotezele sau întrebările de cercetare.
5. Metodologia, pe scurt
Două-trei fraze despre cum ai lucrat: analiza literaturii, studiu de caz, chestionar aplicat pe un anumit număr de persoane, interviuri, analiză de documente. Detaliile metodologiei vin în capitolul practic.
6. Structura lucrării
Încheie cu o prezentare scurtă a capitolelor, câte o frază pentru fiecare:
Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul capitol prezintă principalele teorii ale motivației în muncă. Al doilea capitol... Ultimul capitol cuprinde rezultatele cercetării și interpretarea lor, urmate de concluzii și recomandări.
Greșeli frecvente
- Introducere prea lungă, care începe deja partea teoretică.
- Obiective care nu se regăsesc în concluzii. Comisia observă imediat.
- Lipsa surselor la afirmațiile despre importanța temei.
- Fraze copiate dintr-o altă introducere. Introducerile au formule repetitive și sunt ușor de prins la verificarea antiplagiat.
Listă de verificare
Înainte să predai, verifică dacă introducerea ta:
- prezintă clar tema, fără fraze generale;
- arată de ce tema este actuală, cu cel puțin o sursă;
- are un scop formulat într-o singură frază;
- are 3–5 obiective cu verbe clare;
- spune pe scurt ce metode ai folosit;
- prezintă fiecare capitol;
- se încadrează în 2–4 pagini sau în limita din ghid.
Introducerea face parte dintr-o structură mai mare. Vezi și modelul complet al unei lucrări de licență. Dacă vrei să-ți revizuim introducerea și obiectivele înainte să le trimiți coordonatorului, scrie-ne.